Intelepciunea inimii

0
Invocarea zeului launtric

Nici un examen al vietii, chiar recunoscut ca atare, nu are valoare reala atata timp cat inima nu l-a trait prin plenitudine sau suferinta, asumate constient - demn sau cu umilinta, asta ramane la latitudinea fiecaruia... Printre lectiile vietii o avem si pe aceea de a realiza ca cele ce nu sunt in beneficiul tuturor nu vor fi niciodata in profitul cuiva. Recunoastem, in general doar in varful buzelor, ca e folositor sa reactionam, simplificat vorbind, cu bine la rau. Inima ne impinge la compasiune - care nu-i mila condescendenta sau depersonalizare - dar mandra ratiune ne incita sa luam, dupa caz, masuri defensive sau sa uzam de represalii, daca nu din razbunare macar pentru a ne proteja.
Pornind de la individ, divortul creierului de inima este cel care intarzie dezvoltarea unui veritabil sentiment de fraternitate umana. Sa ne explicam. Cand indicam "creierul" avem in vedere intelectul, functia sa de stocare si sistematizare a informatiilor, de analiza a evenimentelor, de decizie in ultima instanta. Iar in ceea ce priveste "inima", ne referim la ceva mai mult decat sensul poetic ce i se da indeobste, acela de centru al sentimentelor, emotiilor si trairilor. Stiintele spirituale si religiile plaseaza scanteia de divinitate, Eul nostru nemuritor undeva in zona inimii - de unde, atunci cand ne referim la noi insine spunem "eu" iar mana o ducem, reflex, la mijlocul pieptului; la fel, in limba romana daca vrem sa intarim o afirmatie, sa (ne) convingem ca suntem sinceri si spunem adevarul, rostim "zau", adica invocam, fara sa stim, pe micul Zeu din noi! Important este sa nu ne impiedicam de terminologie: vom folosi, in acest material, notiunile de Eu, Spirit sau Duh, ca desemnand Fiinta nemuritoare care fiecare suntem. in context, subliniem ca ceea ce numim Suflet e necesar sa nu fie confundat cu nici unul din cei trei termeni mai sus enuntati.
Luciferus versus Christus
Spiritul devine activ in acest univers material, prin intermediul intelectului. Este proba umanitatii noastre, este factorul datorita caruia ne-am detasat de regnul animal, am inteles, fiecare, ca putem rosti (vorbirea fiind o consecinta directa a acestui proces evolutiv) acel extraordinar EU SUNT. Intelectul a perceput ca este reprezentantul, mandatarul Spiritului si l-a rostit pe nume, articuland "eu". Mai departe, pentru ca omul sa dobandeasca cunoasterea lumii fizice in care fiinteaza, ratiunea este de neinlocuit. insa aceasta a ajuns, de-a lungul mileniilor, sa-si aroge rolul de stapan, chiar dictator, substituindu-se tot mai accentuat Spiritului. Cu timpul a uitat de Sursa sa, a crezut ca numai el exista si-n acest fel a aparut Ego-ul, materialismul, pozitivismul, comunismul si alte "-isme".
Pe de alta parte, corpul nostru fizic are o vointa/constienta echivalenta regnului animal... animat de asa-numitul Suflet. Acesta a "construit" nervii, musculatura, intreg sistemul nostru biologic. Aflat intre trup si scanteia de divinitate individuala, sufletul, in loc sa se inalte la imparatia interioara a cerurilor, a fuzionat cu "sufletul-animal" ajungand sa fie inlantuit de teama, dorinte, pofte, lasitati, orgolii; el este ingradit de instinctualitatea naturii noastre inferioare, ceea ce face foarte dificil controlul corpului de catre spirit.
In acest fel, ratiunea tradatoare de EU serveste intereselor unor forte ce tind sa dezbine, sa ne faca sa uitam/negam ca ar exista un Centru de iubire atotunificator. Aceste forte sunt numite simbolic "Lucifer" si, categoric, nu trebuie confundate cu "Satan", spiritul negatiei si al bucuriei constiente de a face rau! Normal, lasandu-ne tarati de fortele luciferice descendente dam de "lipsa luminii", insa daca ne agatam de curentii ascendenti ai Christului (vezi Rugaciunea Inimii la crestini sau meditatia pe chakra Anahata la orientali) revenim la Duhul Sfant de provenienta.
Acest proces, aflat in stricta conformitate cu proiectul Divin, de materializare, de coborare a vibratiilor in Forma solida nu constituie un blestem sau deja-consacratul termen de "pacat originar", ci o necesitate obiectiva in vederea crearii unui corp fizic uman tot mai performant. Insa fortele materializatoare sunt "oarbe" si-si continua fara discernamant opera. Spre a opri (s)caderea continua a vibratiilor ce "animalizeaza" fiinta umana, care ajunsese cu 2000 de ani in urma la un punct inferior, de criza, interventia Constiintei CHRISTICE, prin misiunea lui ISUS a operat corectia necesara, la nivelul intregii umanitati - iata mantuirea promisa. Iar de atunci noi, in repetatele noastre existente lucram ca entitati mereu mai constiente spre a-l spiritualiza (de fapt de a ne intoarce la EU) folosind fluxul mantuitor adus de Logos (sau Cuvantul biblic) pe Terra, prin intermediul "operatiei" de coborare a Christosului cosmic in Isus cel istoric, la botezul din Iordan.
Evolutie cardiaca
Pentru ca EUL nemuritor, ca un abil general, sa ajunga sa "puna mana" pe un avanpost in pozitiile strategice ale inamicului, in intim acord cu Christ (de unde a purces initial si de care nu s-a despartit, de fapt, niciodata) s-a folosit de impulsul pornit din Galileea pentru a recupera "oaia pierduta" sau "fiul risipitor" care este, generic, fiinta umana manifestata. Concret si strict anatomic, Spiritul nu putea sa obtina controlul asupra muschilor voluntari, acestia fiind subordonati Ego-ului; la fel, muschii involuntari, dirijati de sistemul nervos parasimpatic, erau si ei inutilizabili, pentru ca, nu-i asa, controlul constient asupra acestora nu-i inca accesibil omului. insa legatura cu sistemul cerebro-spinal neaparat trebuia facuta, stiindu-se ca acesta e in directa legatura cu elementele noastre rationale, demult corupte de limitarile senzoriale. Un astfel de punct strategic este muschiul inimii, respectandu-se principiul potrivit caruia orice sistem este condus din/de la Centru, nu de la periferie sau extremitati, cum este zona capului in situatia corpului uman.
Fiziologii stiu prea bine ca muschii voluntari - precum cei ai mainii, gatului, coapselor etc - guvernati de vointa, sunt formati din striatii transversale; ceilalti muschi, cei involuntari, care se raporteaza la functii independente de vointa constienta (digestia, excretia, reproducerea etc) au striatii longitudinale. Aceasta organizare se aplica intregii musculaturi a corpului, cu exceptia inimii, care inca (s.n.) e un muschi involuntar. In mod obisnuit noi nu putem comanda circulatiei sangelui iar in conditii normale bataile inimii au o cadenta regulata. Dar, paradox inexplicabil Ratiunii care, cum am vazut, este "hipnotizata" de experientele planului iluzoriu, cel fizic, spre uimirea acelorasi fiziologi cordul are, intocmai ca un muschi voluntar, si striatii transversale! Constituind o "anomalie" fiziologica, inima este singurul organ cu aceasta particularitate insa, precum Sfinxul, refuza sa se ofere intelegerii savantilor materialisti.
Actualmente, striatiile transversale ale musculaturii cardiace la rasa umana nu sunt atat de numeroase si nici atat de bine dezvoltate ca cele ale muschilor guvernati in intregime de constient. Insa, pe masura ce principiile altruiste, de iubire si fraternitate vor fi manifestate de tot mai multi oameni, sub imboldul mantuitor declansat de Christos Isus, elementele intuitive ale fiintei individuale cresc in pondere si iau treptat locul "dictaturii" rational-senzoriale, iar aceste striatii devin tot mai numeroase si mai bine definite anatomic. Cand, ca urmare a trezirii Omului la realitatea sa divina, inima se va transforma intr-un muschi integral voluntar, circulatia sanguina si de aici toate functiile organismului, deciziile, rationamentele, actiunile si sentimentele vor fi pornite, la propriu, din inima. Atunci vehiculul nostru terestru va trece sub controlul integral/integrat al Spiritului, iar fortele materializatoare al Ego-ului vor fi directionate spre spiritualizare si "indumnezeirea" aceluia care devine cu adevarat Templu al Dumnezeului celui Viu, corp fizic nemuritor ca si Entitatea ce l-a construit, alegandu-si-l drept salas.
Cand mintea coboara in inima
Atomul-germen al corpului uman este situat, in timpul vietii fizice, tot in zona inimii, iar munca activa a Eului se face, inlauntrul sistemului biologic, prin sange. Or, prin inima trece intreg fluxul sanguin, care este cea mai inalta expresie fizica a Corpului Vital (generic - Suflet), ce vivifica "mineralul" trupului nostru fizic. In sens cauzal, sangele, ca vehicul al memoriei subconstiente, se afla in relatie permanenta cu memoria Naturii - replica materiala a Cosmosului. Nu in ultimul rand, inima este un organ dotat cu o inteligenta latenta, cu care nu putem comunica decat intuitiv. Inacceptabil pentru mentalitatea materialista este adevarul conform caruia nu gandim (numai) cu creierul - si animalele il au dar nu gandesc! - ci si cu inima. Creierul doar prelucreaza informatia transmisa de Spirit, prin centrii subtili de forta, din pacate deformand-o prin Ratiune si Sentiment, din pricina traditiilor inoculate de milenii...
Cum spuneam, deocamdata, la majoritatea oamenilor legatura intima dintre creier si inima este intrerupta. Insa atunci cand, potrivit tuturor misticilor, "mintea coboara in inima", omul capata acces direct la lumea sa interioara si se recunoaste ca Fiinta integrala, nelimitata de epiderma sau de conditionari istorico-sociale. De la legatura de sange stramoseasca ce a creat in chip necesar natiunile si limbile, planul evolutiv presupune sa se dezvaluie intelegerii fiecaruia dintre noi mesajul real al Cinei celei de Taina. Atunci vom trai si constientiza pe deplin "mancarea" si "bautura" desemnate simbolic prin sangele si trupul lui Christos - de fapt Informatia cauzala. Este vorba de a Doua Nastere, suprapusa celei de-a Doua Veniri - evenimente simultane ce se petrec la nivel strict individual: Christ se intoarce cand omul se naste a doua oara.


sursa: Active Information Media